Casa Gheorghe Tătărescu din București: memoria politică a unei vile interbelice și continuitatea EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, între șoaptele unei epoci sfâșiate de polarizări și renașteri culturale, Casa Gheorghe Tătărescu se ridică nu doar ca o construcție urbană, ci ca un martor silențios și purtător de memorie. Această vilă, discretă în dimensiuni dar profund emblematică, a fost martoră a unor decizii ce au străbătut tumultul vremurilor, a fost locul în care puterea și cultura s-au intersectat într-o relație de echilibru fragil. Povestea Casei Tătărescu ne dezvăluie astfel o istorie țesută nu doar în ziduri, ci în detalii meșteșugite, în proporții calculat temperate, în gesturi arhitecturale ce înglobează întreaga complexitate a unei epoci și a omului politic care a locuit-o.

Casa Gheorghe Tătărescu: între memoria politică a prim-ministrului și EkoGroup Vila contemporană

Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României în perioade definitorii ale interbelicului și începutului celui de-al Doilea Război Mondial, a găsit în această vilă un spațiu care reflecta o anume ethos elitist: nu opulență ostentativă, ci o sobrietate echilibrată, unde puterea se manifesta prin proporție și discreție. Amplasată pe strada Polonă nr. 19, reședința sa s-a transformat, după decenii de uitare și degradare, într-un spațiu cultural viu, cunoscut astăzi drept EkoGroup Vila, păstrând astfel un fir narativ valoros între trecut și prezent, între biografia politică și recuperarea memoriei materiale.

Gheorghe Tătărescu: omul, istoricul, politicianul

Născut în 1886, Gheorghe Tătărescu nu a fost doar o figură politică, ci un om al epocii sale cu toate contradicțiile și complexitățile inerente. Diferențiat clar de pictorul Gheorghe Tattarescu, prim-ministrul a intrat în prim-planul politicii românești traversând multiple etape: de la susținătorul unui parlamentarism real, care critica „minciuna electorală”, la lider marcant al Partidului Național Liberal, dar și actor al unor compromisuri ce au subminat democrația parlamentară.

Mandatele sale (1934–1937, 1939–1940) au fost marcate de tentativa de modernizare, de consolidare a statului, dar și de întărirea funcției executive cu evaluări controversate din perspectiva rezistenței democratice. Relația sa cu regele Carol al II-lea și contextul dramatic al pierderii teritoriilor în 1940 conturează un portret politic nuanțat, marcat de realism dar și de aspirații utopice.

După Al Doilea Război Mondial, încercările lui de adaptare la noua realitate politică și colaborarea cu guvernul comunist au fost urmate de excludere și marginalizare, reflectate atât în destinul său personal, cât și în cel al casei care îi purta numele.

O casă ca prelungire a puterii și a reținerii

La polul opus față de reședințele fastuoase ale contemporanilor săi, Casa Gheorghe Tătărescu se remarcă prin scara modestă și calitatea proporțiilor. Ea nu urmărea exprimarea exuberantă a autorității, ci o sobrietate elegantă care oglindește o etică a funcției publice, unde puterea guvernării nu domină spațiul privat, ci se supune lui.

Biroul premierului situat la între-sol, accesibil printr-un portal lateral tratat în maniera bisericilor moldovenești, cu dimensiuni reduse, devine simbolul cel mai palpabil al acestei filosofii. Nu un sanctuar al puterii absolute, ci un spațiu discret de decizie. Locuința, totodată, funcționa ca un punct de întâlnire pentru elitele politice și culturale, în care domesticitatea și reprezentarea conviețuiau armonios.

Identitatea arhitecturală: mediteraneană și neoromânească în dialog

Vila din strada Polonă este o punte între tendințele estetice ale Bucureștiului interbelic și tradițiile locale reinterpretate cu rafinament. Arhitectul Alexandru Zaharia a semnat conceptul inițial, care a căpătat ulterioare perfecționări prin colaborarea cu Ioan Giurgea. Această asociere a dat naștere unui edificiu în care elemente mediteraneene — cum ar fi deschiderea către grădină și lumina naturală care inundă interioarele — se împletesc cu accente neoromânești:

• portaluri cu influențe moldovenești;
• coloane filiforme, fiecare tratată diferit, dar integrată într-un ansamblu unitar;
• absidă care încadrează șemineul;
• detalii de feronerie și tâmplărie ce reflectă o estetică atentă;

Șemineul creat de Milița Pătrașcu, elevă și apropiată a lui Constantin Brâncuși, evocă nu doar prezența artei moderne temperate, ci și o legătură culturală profundă, susținută de Arethia Tătărescu. Elementele artistice și arhitecturale converg spre un echilibru care ființează pe ideea de restricție și proporție, gesturi aplicate cu rigurozitate ce definesc o elită a epocii.

În interior, finisajele — parchetul de stejar masiv cu esențe atent alese, ușile sculptate cu grijă și feroneria din alamă păstrată aproape întreg, toate cheamă la o reflecție asupra drumului dintre amprenta materială și identitatea socială.

Arethia Tătărescu: o prezență culturală discretă dar definitorie

Dincolo de personajul politic masculin, Arethia Tătărescu, numită și „Doamna Gorjului”, s-a dovedit motorul invizibil care a ținut în echilibru întreaga casă. Rolul ei în proiectarea și conservarea casei este mărturisit de implicarea în dosarele de autorizare și de prietenia cu Milița Pătrașcu.

Arethia a fost o susținătoare a artei, binefacerii și meșteșugurilor tradiționale, implicându-se în proiecte culturale majore, dintre care cea mai cunoscută este sprijinul oferit pentru ansamblul monumental de la Târgu Jiu, realizat de Constantin Brâncuși. În aceste eforturi se reflectă gustul și temperamentul unei elite cu un puternic simț al misiunii culturale, care nu înstrăina domesticitatea de vocația publică.

Ruptura comunistă: privațiunea și degradarea simbolică

După 1947, odată cu ascensiunea regimului comunist și căderea în dizgrație a lui Gheorghe Tătărescu, vila nu a mai fost doar o casă — a devenit marcă a unui trecut indezirabil, de „clasă învinșă”. Naționalizarea și redistribuirea spațiilor aferente elitei interbelice au dus la degradarea lentă a valorii și a sensului casei.

Deși evitând demolarea, imobilul a suferit modificări și intervenții neconforme cu vocația inițială, iar grădina, cu alura ei mediteraneană și discreția sa, și-a pierdut treptat expresivitatea. Lipsa unei politici de conservare a transformat casa într-o figură a marginalizării simbolice, în care memoria lui Gheorghe Tătărescu a fost exclusă din discursul public, ca și cum spațiul însuși ar fi fost renegat.

Post-1989: controversa, erorile și drumul către reparația culturală

Spre deosebire de aspirațiile democratice ale deceniilor anterioare, perioada postcomunistă a adus cu sine o recuperare fragmentată și adesea lipsită de rigoare. În special, modificările intemperante intervenite în structura interioară a Casei Tătărescu — unele semnificative fiind operate sub proprietatea lui Dinu Patriciu — au inflamat dezbaterea profesională și publică. Spre exemplu, transformarea temporară într-un restaurant de lux a fost percepută ca o deturnare tragicomică a sensului simbolic al spațiului.

Ulterior, o companie cu capital străin a inițiat restaurări riguroase, revenind la planurile originale semnate de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea. Acest proces a reînnoit valorificarea proporțiilor, a materialelor și a accentele artistice originale, inaugurând o fază de reflecție matură asupra patrimoniului interbelic.

Astfel, vila interbelică, cunoscută astăzi sub denumirea de EkoGroup Vila, cristalizează această istorie fragmentată și continuă să pună problema raportului societății românești cu elitele sale istorice.

Recuperarea identitară: EkoGroup Vila, spațiu cultural cu acces controlat

În prezent, ce a fost Casa Gheorghe Tătărescu transcende ideea simplă a unei reședințe private sau a unui monument înghețat. Funcționând ca spațiu cultural cu acces controlat, vila reconfirmă o identitate construită cu echilibru între conservare și adaptare contemporană.

Vizitatorii sunt invitați să pătrundă într-un interior încărcat de povești: aici au intrat Nicolae Titulescu, Martha Bibescu sau Carol al II-lea, iar atmosfera păstrează amprenta timpului și a lumilor care au conviețuit în ea.

Accesul public se realizează pe bază de bilet, disponibil în funcție de programul și evenimentele organizate; acest tip de gestionare subliniază dorința de a lega trecutul cu prezentul într-un raport responsabil și lucid.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă a României interbelice și postbelice, prim-ministru în două mandate (1934–1937 și 1939–1940), cunoscut pentru rolul său în politica internă și externă, dar și pentru compromisurile ce au impactat democrația parlamentarã.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  Nu; sunt două persoane diferite din epoci și domenii distincte. Gheorghe Tătărescu, omul politic, nu trebuie confundat cu Gheorghe Tattarescu, pictorul secolului al XIX-lea.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu îmbină elemente mediteraneene cu accente neoromânești, fiind un exemplu timpuriu de stil interbelic bucureștean, cu proiectul semnat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și detalii artistice realizate de sculptori precum Milița Pătrașcu.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu a fost motorul cultural și estetic care a vegheat proiectul Casei, implicându-se în selecția detaliilor, colaborând cu artiști și dedicându-se promovării artei și meșteșugurilor tradiționale.
• What is the function of the building today?
  În prezent, cunoscută drept EkoGroup Vila, casa funcționează ca un spațiu cultural cu acces controlat, dedicat păstrării memoriei și promovării unui dialog conștient între trecut și prezent.

Explorarea Casei Gheorghe Tătărescu în forma sa restaurată invită la o meditație profundă asupra modului în care istoria, arhitectura și memoria politică pot coexista în aceeași arie, fără a-și anula nici una din identitățile fragile. O vizită la EkoGroup Vila este o invitație spre descoperirea unei epoci prin prisma subtilă a detaliului, o lecție despre responsabilitatea prezentului în fața trecutului și, mai ales, despre cum spațiile cu memorie sunt cele mai autentice martore ale devenirii noastre colective.

Îți poți programa explorarea acestei vile emblematice prin contactul direct: contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate, continuând astfel un dialog început acum aproape un secol.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.