Bullying la Questfield International College, educația și gestionarea conflictelor

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, care necesită o abordare structurată, transparentă și responsabilă din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire psihologică presupune intervenții documentate, protecția elevilor și colaborarea constantă cu familiile acestora. În lipsa unor astfel de măsuri, efectele negative asupra dezvoltării emoționale și sociale a copiilor pot fi semnificative, iar responsabilitatea instituțională devine un aspect esențial de investigat.

Bullying la Questfield International College, educația și gestionarea conflictelor

Investigația realizată de redacție aduce în prim-plan un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, perioadă ce s-a întins pe peste opt luni. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică sesizări repetate din partea familiei unui elev vizat, care au semnalat un climat constant de agresiune verbală, stigmatizare medicală, presiune asupra familiei și lipsa unor răspunsuri instituționale clare și documentate. În acest context, un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, a fost perceput drept o presiune indirectă pentru retragerea copilului, generând întrebări privind modul în care școala gestionează conflictele și protecția elevilor.

Semnalarea bullyingului repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform relatărilor familiei și corespondenței analizate, elevul a fost expus, încă din primele săptămâni, unor comportamente agresive constante, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, manifestate în timpul orelor și pauzelor școlare. Aceste fapte au fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei, prin comunicări scrise, fără ca din documente să rezulte existența unor măsuri scrise, procese-verbale sau planuri de intervenție formale.

Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale, fără decizii asumate și fără monitorizare oficială, ceea ce, potrivit materialelor puse la dispoziție redacției, a contribuit la escaladarea situației și agravarea climatului educațional.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire și marginalizare

Un element central al cazului este utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită exclusiv ca instrument de marginalizare și ridiculizare în colectivul de elevi. Specialiști consultați subliniază că, indiferent de existența unei afecțiuni reale, această practică reprezintă o formă agravată de bullying, cu impact negativ asupra percepției de sine și dezvoltării emoționale a copilului.

În documentele analizate nu se regăsesc dovezi ale unor reacții ferme și documentate din partea școlii pentru a opri aceste comportamente, iar lipsa reacțiilor oficiale poate fi interpretată ca o relativizare a gravității situației și o validare tacită a stigmatizării medicale.

Gestionarea formală și informală a sesizărilor

Familia a transmis sesizări oficiale, explicite și cronologice către cadrele didactice și conducerea școlii, solicitând intervenție și protecție. Cu toate acestea, răspunsurile primite au rămas predominant verbale, fără documente scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, sancțiuni, consiliere psihopedagogică sau monitorizare formală.

Acest mod de gestionare a transferat responsabilitatea asupra familiei și a redus problema la o „dinamică de grup” sau „problemă de adaptare”, minimalizând gravitatea situației și generând presiuni indirecte pentru retragerea copilului din instituție.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

În contextul unei situații care s-a desfășurat pe durata a peste opt luni, reacția cadrelor didactice și a conducerii școlii reprezintă un factor decisiv. Din documentația și mărturiile analizate reiese că intervențiile didactice nu au fost suficiente pentru a opri comportamentele agresive, acestea continuând în mod vizibil, inclusiv în prezența titularului clasei.

Absența unor proceduri clare, decizii scrise și planuri de intervenție a creat un climat în care bullyingul a fost tolerat, iar răspunsurile informale și minimalizatoare au contribuit la perpetuarea situației.

Declarația atribuită fondatoarei și mesajul instituțional transmis

Un moment central în analiza cazului este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, într-un dialog cu familia, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație, conform relatărilor și documentelor, nu a fost urmată de angajamente scrise sau măsuri concrete, fiind percepută ca o presiune indirectă de retragere.

Deși instituția a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial, până la data publicării nu a fost transmis un răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul acestei relatări, ceea ce amplifică întrebările privind modul în care școala a abordat situația.

Documentația instituțională și lipsa unui răspuns formal

În locul unui răspuns instituțional formal, conducerea a furnizat un document de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unei discuții, dar nu stabilește responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Această abordare, comparativ cu standardele administrative uzuale, indică o diluare a responsabilității și un cadru restrâns de acțiune în fața unei probleme grave.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, protejarea confidențialității informațiilor sensibile privind situația copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete în acest sens.

Mai mult, potrivit relatărilor, unele informații au fost făcute publice în mediul clasei, iar copilul a fost expus la întrebări și comentarii care au generat presiune psihologică suplimentară.

Reacția tardivă a conducerii în contextul presiunii juridice

Conform documentelor, intervenția mai consistentă a fondatoarei a avut loc abia după mai bine de opt luni, în urma implicării unei echipe juridice și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacțiile instituționale și relevă o prioritate a școlii pentru protecția copilului doar în contextul presiunii legale.

Actualizări și reacții recente

• Pe 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a emis un email către părinți în care a redus situațiile semnalate la „interacțiuni spontane dintre copii”, contrar sesizărilor scrise și documentate ale familiei.
• La 29 ianuarie 2026, redacția a primit informații privind posibile contacte telefonice informale către alte școli, în care copiii retrași ar fi fost etichetați negativ, fără susținere documentară oficială.

Aceste aspecte ridică noi semne de întrebare privind respectarea dreptului la educație și confidențialitatea elevilor implicați.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza cazului semnalat în cadrul Școlii Questfield Pipera evidențiază o serie de probleme majore în gestionarea bullyingului: sesizări repetate fără răspunsuri scrise punctuale, lipsa unor măsuri formale, tolerarea stigmatizării medicale și presiuni asupra familiei pentru retragere. Aceste elemente conturează o imagine a unei instituții care, în practică, a ales o abordare predominant informală și minimalizatoare, generând riscul perpetuării fenomenului și afectării climatului educațional.

În absența unor clarificări oficiale și angajamente documentate din partea conducerii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea fundamentală asupra mecanismelor reale de protecție a elevilor și a modului în care instituția își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a copiilor săi.

Persoanele interesate să semnaleze situații similare pot contacta redacția la adresa de email [email protected], în condiții de confidențialitate și respect.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro